fărâmicá vb. I (înv.) a fărâmița.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂRÂMÍCĂ s. v. fărâmiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fărâmícă s. f., g.-d. art. fărâmícii; pl. fărâmíci (și fărâméle în expr. a tăia fărâmele)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink