făptáșă s. f., art. făptáșa, g.-d. art. făptáșei; pl. făptáșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂPTÁȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂPTÁȘ ~i m. Persoană care comite o faptă (condamnabilă) /faptă + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂPTÁȘ s. 1. v. infractor. 2. v. autor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făptáș s. m., pl. făptáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făptáș, -ă s. (d. faptă). Făptuitor, care a făptuit, a comis ceva: făptașiĭ și tăĭnuitoriĭ. V. părtaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink