FĂGÉT, făgete, s. n. Pădure de fag. – Fag + suf. -et.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂGÉT ~e n. 1) Loc unde cresc fagi. 2) Pădurice de fagi. /<lat. fagetum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făgét s. n., pl. făgéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făgét n., pl. e și urĭ (lat. fagetum, it. faggeto. Cp. cu nucet). Pădure de fagĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FOAIA-FĂGÉTULUI s. v. tâlhărea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

FĂGET, oraș în jud. Timiș, pe Bega; 7.642 loc. (1995). Expl. de nisip cuarțos și de argilă. Prelucr. lemnului; produse textile și alim. Menționat documentar, ca târg, în 1548, cu o cetate puternică. Cetatea F. s-a aflat în stăpânirea turcilor (1552-1594) și apoi în posesia banului de Lugoj (1594-1602), după care a căzut în ruină. Declarat oraș în 1994. Stație de c. f.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIMEȘ-FĂGET, com jud. Bacău, pe Trotuș; 5.264 loc. (1995). Stație de c. f. (Ghimeș). Reșed. com. este satul Făget.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink