FĂCLÍE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂCLÍE ~i f. 1) Lumânare lungă și groasă (mai ales din ceară). 2) fig. Obiect, idee etc. ce servește drept simbol (luminând calea). ~a științei. [Art. faclia; G.-D. făcliei; Sil. -li-e] /< sb. faklja, bulg. faklija
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂCLÍE s. v. torță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făclíe s. f. (sil. -cli-), art. făclía, g.-d. art. făclíei; pl. făclíi, art. făclíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făclíe f. (vsîrb. faklija, nsîrb. faklja. V. faclă). Lumînare mare de biserică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink