FĂȚUÍRE, fățuiri, s. f. Acțiunea de a fățui și rezultatul ei; fățuială, fățuit1. – V. fățui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚUÍRE s. 1. v. drișcuire. 2. fățuială, fățuit, netezire, nivelare. (~ unui perete.) 3. v. lustruire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚUÍRE s. v. geluire, pălmuială, pălmuire, rindelare, rindeluire, rindeluit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fățuíre s. f., g.-d. art. fățuírii; pl. fățuíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A FĂȚUÍ ~iésc tranz. 1) (suprafețe) A face să devină neted și frumos (prin diferite operații). ~ un perete. 2) (piei după tăbăcire) A curăța de impurități. 3) fam. (persoane) A bate cu palma peste față; a pălmui. /față + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE FĂȚUÍ mă ~iésc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de palme peste față (cu cineva). /față + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚUÍ vb. 1. v. drișcui. 2. a netezi, a nivela, (pop.) a obli. (A ~ un perete.) 3. v. lustrui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚUÍ vb. v. gelui, pălmui, rindela, rindelui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fățuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiésc, imperf. 3 sg. fățuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fățuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fălțuĭésc v. tr. (rus. falcevátĭ, pol. falcować, d. germ. falzen, id., d. falz, îndoitură de coală). Îndoi (coalele tipărite). – Și fățuĭesc (supt [!] infl. luĭ față).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) fățuĭésc, V. fălțuĭesc
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) fățuĭésc v. tr. (d. față). Netezesc, lustruĭesc, vorbind de scîndurĭ cînd le tragĭ la rîndea a doŭa oară. Fig. Iron. Bat (lovesc) pe cineva. – Și fe-.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚUÍRE (‹ fățui) s. f. 1. Operație de netezire a suprafeței aparente a unei construcții sau a unui element de construcție. ♦ Netezire, lustruire a suprafeței unui obiect. 2. (Ind. Piel.) Îndepărtare prin stoarcere, după cenușărire, a impurităților sau a grundului din piele.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink