FĂȚUIÁLĂ, fățuieli, s. f. 1. Fățuire. 2. Fig. (Pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față). 3. (Concr.) Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. [Pr.: -țu-ia-] – Fățui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂȚUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A FĂȚUI. 2) Strat subțire de mortar cu care se fățuiește. [Sil. -țu-ia-] /a fățui + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂȚUIÁLĂ s. 1. v. fățuire. 2. v. lustruire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂȚUIÁLĂ s. v. geluire, pălmuială, pălmuire, rindelare, rindeluire, rindeluit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fățuiálă s. f. (sil. -țu-ia-), g.-d. art. fățuiélii; pl. fățuiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fățuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fățui (și fig.), de a bate: a trage cuĭva o fățuĭală. – Și fe-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink