FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚÁRNIC1 adv. Cu fățărnicie. /fățare + suf. ~nic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚÁRNIC2 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care denotă lipsă de sinceritate; care vădește duplicitate; ipocrit; duplicitar. /fățare + suf. ~nic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂȚÁRNIC s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Fățarnic ≠ sincer, franc, ingenuu, neprefăcut
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fățárnic adj. m., s. m., pl. fățárnici; f. sg. fățárnică, g.-d. art. fățárnicei, pl. fățárnice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fățárnic, -ă adj. (d. față și suf. ar-nic). Ipocrit, prefăcut.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink