FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de tavilis | Semnalează o greșeală | Permalink

FÂSTÂCÍT adj. intimidat, încurcat, zăpăcit, (reg.) teșmenit, (Olt. și Munt.) rătutit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A FÂSTÂCÍ ~ésc tranz. A face să se fâstâcească. /Din fâstâc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FÂSTÂCÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se încurca; a se zăpăci. /Din fâstâc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÂSTÂCÍ vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fâstâcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fâstâcésc, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 sg. și pl. fâstâceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fîstîcésc (mă) v. refl. (d. fîstîc). Fam. Mă emoționez, mă turbur [!]: nu te uî́ta la el, că se fîstîcește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink