FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÂSÂIÁLĂ s. v. fâsâitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÂSÂIÁLĂ s. v. gaz, pârț, vânt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fîsîĭálă f., pl. ĭeli. Acțiunea de a fîsîi.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink