fâicáv, -ă, adj. (înv.) gângav.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fâicáv (-vă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. flĭkavŭ (DAR). -Der. fîicăvi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fî́ĭcav, -ă adj. (vsl. flĭcavŭ. Acad.). Cant. Bîlbîit, gîngav. – În vest ar fi -áv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink