opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȘNEAȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață.

FÂȘNEAȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață.

fășneț, ~eață a vz fâșneț

fâșneț, ~eață [At: JIPESCU, O. 54 / V: (reg) fățn~ / Pl: ~i, ~e / E: fâș1 + -neț] 1 a (Asr) Mândru. 2 a (Reg; d. oi) Vioi. 3 a Neastâmpărat. 4-5 smf (Mol; fam) Copil sau persoană foarte mică. 6-7 sf, af (Fam) (Fată sau femeie) vioaie, isteață și plăcută. 8 (Reg) sf Poreclă dată unui om țanțoș.

vâjneață a vz fâșneț

FÎȘNEAȚĂ, fîșnețe, adj. f. (Familiar) Iute, sprintenă, neastîmpărată, vioaie. O fată fîșneață.

fâșneț a. sglobiu. [Origină necunoscută].

fîșnéț n., pl. e, saŭ fîșneáță f., pl. ețe (imit. d. fîș-fîș, ca și foșnesc). Mold. Fam. Copil orĭ persoană prea mică: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om? V. flecușteț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâșneață (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnețe

fâșneață adj. f., s. f., g.-d. art. fâșneței; pl. fâșnețe

!fâșneț (fam.) adj. m., pl. fâșneți; f. fâșneață, pl. fâșnețe

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fâșneț, -eață, adj. (reg.) cu capul sus, țanțoș, mândru.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fâșneață, fâșnețe s. f. fată sau femeie sprintenă, vioaie, neastâmpărată

Intrare: fâșneață (adj.)
fâșneață2 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșneață
  • fâșneața
plural
  • fâșneațe
  • fâșneațele
genitiv-dativ singular
  • fâșneațe
  • fâșneaței
plural
  • fâșneațe
  • fâșneațelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fâșneață (s.f.)
fâșneață1 (s.f.) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșneață
  • fâșneața
plural
  • fâșnețe
  • fâșnețele
genitiv-dativ singular
  • fâșnețe
  • fâșneței
plural
  • fâșnețe
  • fâșnețelor
vocativ singular
  • fâșneață
  • fâșneațo
plural
  • fâșnețelor
Intrare: fâșneț
fâșneț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșneț
  • fâșnețul
  • fâșneață
  • fâșneața
plural
  • fâșneți
  • fâșneții
  • fâșnețe
  • fâșnețele
genitiv-dativ singular
  • fâșneț
  • fâșnețului
  • fâșnețe
  • fâșneței
plural
  • fâșneți
  • fâșneților
  • fâșnețe
  • fâșnețelor
vocativ singular — —
plural — —
fășneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâșneață, fâșnețesubstantiv feminin
fâșneață, fâșneațeadjectiv feminin

  • 1. familiar (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O fată fâșneață. DLRLC
etimologie:
  • Fâș + sufix -neață. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.