21 de definiții pentru eșarfă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Var.: arpă s. f.] – Din fr. écharpe.

ARFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Var.: arpă s. f.] – Din fr. écharpe.

arfă [At: ASACHI, I. 399/22 / V: ~rpă, (înv) arf (Pl: ~uri) sn, șarpă, șarf (Pl: ~uri) sn, (reg) șarfă / Pl: ~fe / E: fr écharpe] 1 (Adesea urmat de diverse determinări calificative) Bandă lată de țesătură purtată peste piept sau în jurul taliei, ca însemn al unei funcții sau demnități. 2 (Med) Bandaj purtat în jurul gâtului, care susține o mână fracturată. 3 Fâșie de mătase sau lână purtată de femei în jurul gâtului sau pe umeri. 4 (Pex) Fular. 5 (Îvr; îf șarpă) Geantă mică. 6 (Mil; îf ~rpă; șîla în eșarpă) Direcție de tragere oblică față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. corectat(ă)

ARFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fîșie de stofă, lînă sau mătase care se înfășoară în jurul gîtului (v. șal, fular); bandă de stofă sau de mătase purtată de femei ca podoabă. Toată lumina soarelui năvăli, învăluind-o în irizații tremurătoare, ca o eșarfă. C. PETRESCU, Î. II 62. 2. Fîșie de stofă sau de mătase, purtată în diagonală pe piept (uneori și ca un brîu), drept semn al unei funcții sau al unei demnități. Magheru călare, încins cu eșarfa, îi trece în revistă, concentrat, grav. CAMIL PETRESCU, O. II 189. – Variantă: arpă (PERPESSICIUS, S. 29, ANGHEL, PR. 167) s. f.

ARFĂ s.f. 1. Șal, fular, bandă de mătase, de stofă care este purtată de femei ca podoabă. 2. Fîșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții etc. 3. Bandă de stofă care se poartă pe după gît pentru susținerea antebrațului. [< fr. écharpe].

ARFĂ s. f. 1. șal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă. 2. fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții. 3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. (< fr. écharpe)

ARFĂ ~e f. 1) Fâșie dintr-o țesătură fină, purtată ca podoabă la gât sau pe umeri, mai ales, de femei. 2) Bandă de mătase sau de stofă care se poartă pe piept în diagonală ca semn al unei demnități sau funcții. 3 ) Bandă purtată pe după gât pentu a imobiliza o mână bandajată. [G.-D. eșarfei] /<fr. écharpe

ARPĂ s. f. v. eșarfă.

eșarpă f. 1. fășie lată de stofă: eșarpă de primar; 2. podoabă ce poartă femeile; 3. fășie petrecută după gât spre a sprijini un braț bolnav (= fr. écharpe).

*eșárpă f., pl. e (fr. écharpe, care însemna la început „pungă atîrnată de gît”, d. vgerm. skerpa; ngerm. scherbe, eșarpă, e luat înapoĭ de pe fr. V. și hîrb). Fîșie, bandă de stofă, cordon care se poartă de la umăr spre șold saŭ ca cingătoare ca semn distinctiv: eșarpă de primar. Fîșie care susține un braț rănit. – Și eșarfă (rus. šarf).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arfă (batic) s. f., g.-d. art. arfei; pl. arfe

arfă (batic) s. f., g.-d. art. arfei; pl. arfe

arfă (fâșie de mătase, de lână etc.) s. f., g.-d. art. arfei; pl. arfe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARFĂ s. lentă. (~ la înaltele decorații.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șarf (-furi), s. n. – Eșarfă, fular; lovitură cu dosul palmei. Fr. écharfe, prin intermediul pol. szarfa, rus. šarf (Cihac, II, 386; Sanzewitsch 210).

Intrare: eșarfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arfă
  • arfa
plural
  • arfe
  • arfele
genitiv-dativ singular
  • arfe
  • arfei
plural
  • arfe
  • arfelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arpă
  • arpa
plural
  • arpe
  • arpele
genitiv-dativ singular
  • arpe
  • arpei
plural
  • arpe
  • arpelor
vocativ singular
plural
șarpă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șarfă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarf
  • șarful
  • șarfu‑
plural
  • șarfuri
  • șarfurile
genitiv-dativ singular
  • șarf
  • șarfului
plural
  • șarfuri
  • șarfurilor
vocativ singular
plural
eșarf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arfă, eșarfesubstantiv feminin

  • 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Toată lumina soarelui năvăli, învăluind-o în irizații tremurătoare, ca o eșarfă. C. PETRESCU, Î. II 62. DLRLC
  • 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: lentă
    • format_quote Magheru călare, încins cu eșarfa, îi trece în revistă, concentrat, grav. CAMIL PETRESCU, O. II 189. DLRLC
  • 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.