EZOTERÍSM s. n. Transmitere a unei doctrine, a unui ritual etc. numai unui număr restrâns de inițiați. – Din fr. ésotérisme.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EZOTERÍSM s.n. Transmiterea (în antichitate și în evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui număr restrâns de inițiați. [Var. esoterism s.n. / < fr. ésotérisme].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EZOTERÍSM s. n. 1. transmiterea (în antichitate și în evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui număr restrâns de inițiați. 2. caracter ezoteric. (< fr. ésotérisme)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ezoterísm s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EZOTERÍSM (‹ fr. {i}) s. n. Ansamblu de principii care prescrie transmiterea unei doctrine ezoterice sau ceea ce trebuie să rămână necunoscut profanilor. E. caracterizează doctrinele pitagoreice, cabaliste și practicile urmărind o inițiere.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink