ezitațiune sf [At: NEGULICI / V: esitație / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr hésitation] (Îvr) 1-4 Ezitare (1-4). 5 (Sst) Poticnire (în vorbire).

ezitați(un)e f. nedumerire, șovăire.

*ezitațiúne f. (lat. haesitátio, -ónis). Acțiunea de a ezita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

esitație sf vz ezitațiune

*EZITARE, *EZITAȚIUNE sf. Faptul de a ezita, nehotărîre, șovăială: am văzut o ezitare, o luptă de o clipă, dar a primit VLAH. [fr.].

* EZITARE, * EZITAȚIUNE sf. Faptul de a ezita, nehotărîre, șovăială: am văzut o ezitare, o luptă de o clipă, dar a primit (VLAH.) [fr.].