EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXULTÁȚIE s.f. Exultare, chiuit de bucurie. [Gen. -iei, var. exultațiune s.f. / < fr. exultation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXULTÁȚIE s. f. exultare; exultanță. (< fr. exultation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exultáție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exultațiúne f. (lat. exultátio). Acțiunea de a exulta. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink