13 definiții pentru „extraordinar”   declinări

EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAORDINÁR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepțional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc ~.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sfâșietor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Extraordinar ≠ obișnuit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAORDINÁR ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este neobișnuit; cu totul ieșit din comun; strașnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calități și suscită admirație. 3) (despre persoane) Care se deosebește vădit de toți ceilalți; înzestrat cu calități deosebite. 4) (despre evenimente, ședințe, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din timp; în afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobiș­nuit, nemaipomenit, excepțional. E o seară ca oricare alta. Dar pentru mine e o seară extraordinarăîntîia seară pe care o petrec la Moscova. STANCU, U.R.S.S. 50. Mi se pare un lucru extraordinar să-l văd pe tata în cartea mea de istorie. SAHIA, N. 49. Sta în pensiune la un alămar... care cunoștea toate țările Europei, și-i plăcea grozav să povestească istorii extraordinare din viața eroilor patriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 52. ◊ (În exclamații, indică o puternică stare afectivă de mirare, de indignare, de ad­mirație etc.) Furios, magistratul a făcut fițuica boț și a zvîrlit-o cît colo, scrîșnind: Extraordinar! POPA, V. 205. 2. (Despre oameni) Dotat cu calități mari; excep­țional. ♦ (Despre lucruri etc.) Foarte bun. Un vin extraordinar. ♦ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. « de », formează superlativul) Foarte, excepțional. Un om extraordinar de muncitor. 3. (În opoziție cu ordinar; despre legi, funcții, adunări etc.) Care depășește cadrul unei măsuri obișnuite, care iese din cadrul regulilor obișnuite. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. – Variantă: (învechit) estraordinar, -ă (NEGRUZZI, S. II 151) adj.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

extraordinár adj. → ordinar
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

extraordinar a. 1. cu totul neobișnuit: conduită extraordinară; 2. bizar, ciudat. ║ adv. afară din cale.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*extraordinár, -ă adj. (lat. extraordinarius. V. ordinar). Neobișnuit, care se întîmplă rar: eveniment extraordinar. Extravagant, straniŭ: ideĭ extraordinare. Neprevăzut: cheltuĭeli extraordinare. Miraculos: geniŭ extraordinar. Trimes [!] extraordinar, trimes p. a negocia o afacere particulară și importantă. Profesor, membru extraordinar, care n´are toate drepturile. Adv. În mod extraordinar, afară din cale: s´a suit extraordinar de sus.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXTRAORDINÁR, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. (Și adv.) Dotat cu calități deosebite; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional, ieșit din comun; miraculos (1). 2. (Dr.) Cale de atac e. = care de atac îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești definitive. Există trei c. de a. e.: contestația, revizuirea, recursul în anulare. 3. (EC.) Venit e. = venit al unei firme care nu rezultă din operațiunile ordinare. Buget e. = buget creat în mod separat față de cel ordinar pentru anumite scopuri bine precizate (ex. buget pentru înzestrarea armatei).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink