EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁGERE s.f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. [< extrage].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁGERE s. 1. v. extracție. 2. scoatere, (pop.) tragere. (~ glonțului prin operație.) 3. exploatare, scoatere. (~ țițeiului.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
extrágere s. f. → tragere
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1.. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A EXTRÁGE extrág tranz. 1) (substanțe) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zăcăminte minerale) A dobândi prin extracție; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul în care a fost sau în care a intrat. ~ un dinte. ~ un glonț. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (rădăcina pătrată sau cubică) A determina prin calcul. /<lat. extrahere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonț.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fântână.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
extráge vb. → trage
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*extrág, -trás, a -tráge v. tr. (ex- și trag, după lat. éx-traho, ex-tráhere). Separ o substanță dintr´un corp din care face parte, scot: a extrage zahar [!] din sfeclă, aur dintr´un bulgăre aurifer. Scot, trag afară: a extrage sare din ocnă, un dinte din gură. Copiez: a extrage un pasagiŭ dintr´o carte. Mat. Caut, găsesc: a extrage rădăcina pătrată saŭ cubică a unuĭ număr. Extrag întregiĭ conținuțĭ într´un număr fracționar, caut de cîte orĭ unitatea e conținută în acest număr.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
extrage, extrag v. t. (intl.) a fura din buzunare.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink