EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extra-fin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAFÍN ~ă (~i, ~e) Care este foarte fin; de o finețe rară; superfin. /extra- + fin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAFÍN, -Ă adj. Foarte fin, de cea mai bună calitate. [Cf. fr. extra-fin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAFÍN, -Ă adj. superfin. (< fr. extra-fin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAFÍN adj. superfin, (rar) străfin, suprafin. (Un lichior ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

extrafín adj. → fin
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*extrafín, -ă adj. (extra- și fin; fr. extra-fin. Fr. zic și superfin, dar scris fără liniuță). Superfin, de calitate superioară: cĭocolată extrafină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink