EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I.] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink