EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXTERIORIZÁ ~éz tranz. (gânduri, idei, sentimente etc.) A face să se exteriorizeze; a da pe față. [Sil. -ri-o-] /<fr. extérioriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE EXTERIORIZÁ mă ~éz intranz. A căpăta expresie exterioară; a se manifesta. /<fr. extérioriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTERIORIZÁ vb. I. tr. A exprima, a manifesta idei, sentimente etc. [Pron. -ri-o-, p.i. -zez. / < fr. extérioriser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTERIORIZÁ vb. tr. a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. (< fr. extérioriser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri sau sentimente prin cuvinte, gesturi etc. [Pr.: -ri-o-] – Fr. extérioriser.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTERIORIZÁ vb. 1. a exprima. (Își ~ sentimentele de bucurie.) 2. a (se) arăta, a (se) manifesta. (Nu se ~ ca un om supărat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exteriorizá vb. (sil. -ri-o-), ind. prez. 1 sg. exteriorizéz, 3 sg. și pl. exteriorizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. exteriorizéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exteriorizéz v. tr. (d. exterior; fr. extérioriser). Fil. Arăt (manifest) un sentiment pin [!] vorbe orĭ pin gesturĭ. Arăt (reprezent [!]) un sentiment pin artă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink