EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXTENUÁ ~éz tranz. A face să se extenueze. /<fr. exténuer, lat. extenuare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE EXTENUÁ mă ~éz intranz. A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbire totală; a se epuiza; a se istovi; a se consuma. [Sil. -nu-a-] /<fr. exténuer, lat. extenuare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTENUÁ vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. [< fr. exténuer, cf. lat. extenuare < tenuis – slab].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTENUÁ vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr. /s'/exténuer, lat. extenuare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTENUÁ vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. si Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

extenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extenuéz, 3 sg. și pl. extenueáză, 1 pl. extenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. extenuéze (sil. -nu-e-); ger. extenuând (sil. -nu-ând)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*extenuéz v. tr. (lat. ex-tenuare, d. tenuis, supțire [!], slab. V. atenuez). Slăbesc, ostenesc foarte mult: munca excesivă extenuĭază corpu. V. refl. Mă ostenesc extrem.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink