extemporal sn [At: DEX / Pl: ~e / E: ger Extemporale, lat extemporalis] Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor Si: lucrare de control.

*EXTEMPORAL (pl. -ale) sn. 🖋 Lucrare scrisă dată școlarilor de făcut în clasă, în afară de cele ce se dau la epoci hotârîte [germ.].

EXTEMPORAL, extemporale, s. n. (Ieșit din uz) Probă scrisă, neanunțată, din lecția zilei, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor. Extemporal la matematică.

EXTEMPORAL s.n. Lucrare scrisă neanunțată (dată elevilor din lecția zilei) pentru verificarea cunoștințelor. [Pl. -le, -luri. / < germ. Extemporale, cf. lat. extemporalis].

EXTEMPORAL, -Ă I. adj. în afara timpului. II. s. n. probă scrisă dată elevilor pe neanunțate din lecția zilei pentru verificarea cunoștințelor. (< germ. Extemporale, lat. extemporalis)

EXTEMPORAL ~e n. Lucrare scrisă neanunțată, dată elevilor din lecția zilei, pentru verificarea cunoștințelor. /<germ. Extemporale, lat. extemporalis

*extemporál, -ă adj. (lat. extemporalis, [rar ex-temporáneus] (d. ex, afară din, și tempus, timp. V. contemporan). Improvizat, nepregătit: a da unor școlarĭ să facă niște exercițiĭ extemporale. S. n. Un extemporal.

EX TEMPORE (lat.) = Fără preparație. De aici: extemporal.

extemporal s. n., pl. extemporale

extemporal s. n., pl. extemporale

extemporal s. n., pl. extemporale

extemporal, extemporale s. n. 1. (intl.) furt mărunt. 2. (în trecut) informații date Securității.

a da extemporal expr. (intl.) a comite un furt mărunt.

EXTEMPORAL s. (PED.) lucrare de control.