EXTEMPORÁL, extemporale, s. n. Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control. – Din germ. Extemporale, lat. extemporalis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTEMPORÁL ~e n. Lucrare scrisă neanunțată, dată elevilor din lecția zilei, pentru verificarea cunoștințelor. /<germ. Extemporale, lat. extemporalis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTEMPORÁL s.n. Lucrare scrisă neanunțată (dată elevilor din lecția zilei) pentru verificarea cunoștințelor. [Pl. -le, -luri. / < germ. Extemporale, cf. lat. extemporalis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTEMPORÁL, -Ă I. adj. în afara timpului. II. s. n. probă scrisă dată elevilor pe neanunțate din lecția zilei pentru verificarea cunoștințelor. (< germ. Extemporale, lat. extemporalis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTEMPORÁL s. (PED.) lucrare de control.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
extemporál s. n., pl. extemporále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*extemporál, -ă adj. (lat. extemporalis, [rar ex-temporáneus] (d. ex, afară din, și tempus, timp. V. contemporan). Improvizat, nepregătit: a da unor școlarĭ să facă niște exercițiĭ extemporale. S. n. Un extemporal.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
extemporal, extemporale s. n. 1. (intl.) furt mărunt. 2. (în trecut) informații date Securității.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da extemporal expr. (intl.) a comite un furt mărunt.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink