EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXTAZIÁ ~éz tranz. A face să se extazieze. [Sil. -zi-a] /<fr. extasier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE EXTAZIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de extaz; a cădea în extaz. /<fr. extasier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTAZIÁ vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz, de un sentiment puternic de admirație. [Pron. -zi-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTAZÍA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi stăpânit de extaz (2). (< fr. /s'/extasier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTAZIÁ vb. a se minuna. (Se ~ în fața splendorilor naturii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

extaziá vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. extaziéz, 3 sg. și pl. extaziáză, 1 pl. extaziém (sil. -zi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. extaziéze; ger. extaziínd (sil. -zi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*extaziéz v. tr. (fr. extasier, vgr. ekstasiázo, îndemn la revoltă). Entusiazmez [!] grozav. V. refl. Mă entusiazmez grozav, mă îmbăt de admirațiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink