EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar 1) Care ține de extaz; propriu extazului. Stare ~că. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește extaz. Atitudine ~că. /<fr. extatique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTÁTIC, -Ă adj. referitor la extaz, cauzat de extaz; încântat. (< fr. extatique, gr. ekstatikos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
extátic adj. m., pl. extátici; f. sg. extátică, pl. extátice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*extátic, -ă adj. (vgr. ekstatikós). Cauzat de extază: transport extatic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink