EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar 1) Care ține de extaz; propriu extazului. Stare ~că. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește extaz. Atitudine ~că. /<fr. extatique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTÁTIC, -Ă adj. referitor la extaz, cauzat de extaz; încântat. (< fr. extatique, gr. ekstatikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

extátic adj. m., pl. extátici; f. sg. extátică, pl. extátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*extátic, -ă adj. (vgr. ekstatikós). Cauzat de extază: transport extatic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink