EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

EXTÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar 1) Care ține de extaz; propriu extazului. Stare ~că. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește extaz. Atitudine ~că. /<fr. extatique
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

EXTÁTIC, -Ă adj. referitor la extaz, cauzat de extaz; încântat. (< fr. extatique, gr. ekstatikos)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

extátic adj. m., pl. extátici; f. sg. extátică, pl. extátice
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink