7 definiții pentru «expropria»   conjugări

EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXPROPRIÁ ~éz tranz. (producători) A deposeda de produsele muncii și de mijloacele de producție. [Sil. ex-pro-pri-a] /<fr. exproprier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPROPRIÁ vb. I. tr. 1. (În orânduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPROPRIÁ vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr. exproprier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A expropria ≠ a împroprietări
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expropriá vb. (sil. -pri-a), ind. prez. 1 sg. expropriéz, 3 sg. și pl. expropriáză, 1 pl. expropriém (sil. -pri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expropriéze; ger. expropriínd (sil. -pri-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expropriéz v. tr. (fr. exproprier, d. lat. ex, afară din, și proprius, propriŭ). Privez pe cineva de proprietate despăgubindu-l, maĭ ales p. utilitate publică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink