EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPROMISIÚNE s. f. substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

expromisiúne s. f., pl. expromisiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink