25 definiții pentru expres (adj.), expresie   declinări
expres (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expres expresul expre expresa
plural expreși expreșii exprese expresele
genitiv-dativ singular expres expresului exprese expresei
plural expreși expreșilor exprese expreselor
vocativ singular
plural
expresie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expresie expresia
plural expresii expresiile
genitiv-dativ singular expresii expresiei
plural expresii expresiilor
vocativ singular expresie, expresio
plural expresiilor
Link către această paradigmă

EXPRÉS1, -Ă, expreși, -se, adj. (În sintagmele) Tren expres (și substantivat, n.) = tren care merge cu viteză mare, oprindu-se numai în stațiile importante. Scrisoare (recomandată) expresă sau colet expres = scrisoare sau colet care ajunge la destinație mai repede, în schimbul unei suprataxe. Bufet expres (și substantivat, n.) = bufet în care se servesc, foarte repede și la prețuri populare, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustări, minuturi. [Pl. și: (substantivat, n.) expresuri] – Din fr. express.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă nici un fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

exprés1 adj. m., pl. expréși; f. exprésă, pl. exprése
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exprés2 s. n., pl. exprése
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉS adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar. 3. adj. v. categoric. 4. adv. v. anume.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉSIE s. 1. formă. (A dat ~ gândurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dicționar de locuțiuni și ~ii.) 3. (în logica simbolică) expresie identic-adevărată v. tautologie; expresie validă v. tautologie. 4. v. fizionomie. 5. fizionomie, mască. (Actorul avea o ~ admirabilă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉS1 ~să (~și, ~se) 1) (tren, autobuz etc.) Care merge cu viteză mare, oprindu-se doar la un număr restrâns de stații. 2) (despre scrisori, colete) Care ajung la destinatar mai repede decât în mod obișnuit (în schimbul unei suprataxe). [Sil. ex-pres] /<fr. express
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉS2 ~să (~și, ~se) 1) Care este exprimat cu claritate. 2) Care se realizează cu o intenție specială; intenționat. /<fr. expres, lat. expressus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉSIE ~i f. 1) Redare a unui gând (idei, sentimente etc.) prin cuvinte; exprimare. 2) Îmbinare de cuvinte care exprimă (deseori figurat) o idee. 3) Înfățișare exterioară (în privire, pe figură) care redă starea sufletească a omului. 4) Formulă care exprimă raporturi matematice. [G.-D. expresiei; Sil. ex-pre-si-e] /<fr. expression
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉS, -Ă adj. 1. (Despre scrisori etc.) Care ajunge rapid, urgent la destinație (în schimbul unei suprataxe). 2. Exprimat clar, în termeni preciși; lămurit. // adv. Precis, anume, exprimat clar. [< fr. exprès].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉSIE s.f. 1. Îmbinare de cuvinte, construcție sintactică cu ajutorul căreia se exprimă o comunicare, ceea ce dorești să spui; exprimare. ♦ Îmbinare (fixă) de cuvinte care exprimă (figurat) o idee. 2. Manifestare, înfățișare a sentimentelor, a ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. ♦ Înfățișare a feței, reflectând o stare sufletească. 3. Formulă care exprimă raporturi matematice. [Gen. -iei, var. expresiune s.f. / < fr. expression, lat. expressio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉS3, -Ă I. adj. exprimat clar, fără nici un fel de îndoială. II. adv. special pentru..., precis, anume. (< fr. exprès, lat. expressus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPRÉSIE s. f. 1. îmbinare de cuvinte, construcție sintactică prin care se exprimă o idee, un sentiment. ♦ grup (fix) de cuvinte care exprimă (figurat) o idee. 2. manifestare a sentimentelor, ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. 3. înfățișare a feței reflectând o stare sufletească. 4. formulă care exprimă raporturi matematice. (< fr. expression, lat. expressio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exprés adj. m., pl. expréși; f. sg. exprésă, pl. exprése
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exprés s. n., pl. exprése
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exprésie s. f. (sil. -si-e), art. exprésia (sil. -si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (sil. -si-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expres a. bine determinat, formal: ordin expres. ║ adv. într’adins. ║ m. mesager însărcinat cu o misiune specială. ║ n. tren de călători cu mare viteză.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

expresi(un)e f. 1. acțiunea de a exprima; 2. ceeace exprimă sentimentul sau cugetarea: expresiunea vocii; 3. vorba întrebuințată spre a le exprima: expresiune proprie; 4. mod de a fi, dispozițiunea trăsăturilor feței: o expresiune plină de mândrie; 5. formă sub care se prezintă o valoare: expresiune algebrică; a reduce la cea mai simplă expresiune, a aduce o fracțiune sau ecuațiune la cel mai mic număr posibil.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*exprés, -ă adj. (lat. ex-pressus, expres, lămurit, part. d. ex-primere, a exprima). Precis, formal: ordin expres, interzicere expresă. Special, de mare ĭuțeală, vorbind de trenurĭ și vapoare (d. engl. express, fr. express, care tot d. lat. expressus vine): tren, vapor expres. Subst. A pleca cu expresu. Adv. În mod expres, special: a interzice expres. – Mulțĭ zic expré adv. (fr. exprès) cu înț. de „special, într´adins”, ceĭa ce trebuĭe să se evite: a zice expré.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*expresiúne f. (lat. expréssio, -ónis. V. impresiune). Stoarcere (rar). Fig. Modu de a vorbi: expresiune nobilă, trivĭală, proprie, figurată. Manifestarea unuĭ sentiment: expresiune de bucurie, de durere. Caracter, sentimente interioare care se văd pe față și în gesturĭ: fața acestuĭ om are o expresiune nobilă. Mat. Expresiune algebrică, formulă algebrică: 4 π R² e expresiunea suprafețeĭ uneĭ sfere. A reduce o fracțiune la cea maĭ simplă expresiune, a găsi o fracțiune egală cu fracțiunea dată, dar care are terminiĭ [!] ceĭ maĭ simpli posibil. Fig. A reduce la cea maĭ simplă expresiune, a reduce la cel maĭ mic volum, la starea cea maĭ mizerabilă: tractatu de la Tilsit reduse Prusia la cea maĭ simplă expresiune – Și -ésie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

exprés(o)1. s.n.Aparat de preparat cafea ◊ „Cu același prilej s-a stabilit ca în marile restaurante și în principalele magazine alimentare ale Bucureștiului să se instaleze încă 35 de rotisoare, 50 de expresouri de cafea etc.” R.l. 11 IV 72 p. 20. ◊ „În ceea ce privește servitul cafelei, poate fi asigurat, de pildă, și prin folosirea unei instalații de tip «Expresso».” R.l. 18 III 82 p. 3. ♦ 2. adj. în sint. cafea expres Cafea preparată într-un aparat special, la vapori ◊ „[...] aceștia, la rândul lor, să le vândă sub formă de cafea «expreso» [...]” R.l. 12 XII 83 f.p.; v. și 18 III 82 p. 3 (din it. [caffé] espresso; cf. fr. express; PR 1950)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

expresie (fr., engl. expression; it. espresione; germ. Ausdruck) 1. Manifestare exterioară, în planul structurilor* sonore a unui complex de trăiri emoționale, vitale, senzoriale. Componentele și, totodată, determinantele e. muzicale sunt melodia*, ritmul*, sintaxa(2), forma*, dinamica*, timbrul*. La realizarea e. contribuie în egală măsură compozitorul și interpretul (cântăreț, instrumetist, dirijor). Compozitorul, dispunând de mijloace și tehnici deprinse (privind construcția, varierea și dezvoltarea liniei melodice, distribuția duratelor*, alcătuirea sintaxelor muzicale, structurarea formală, orchestrația*, notația* muzicală), realizează o anumită ordine în spațiul sonor audibil, o organizare a desfășurării temporale a înălțimilor (2), duratelor, intensităților (2) – corespunzătoare conținutului spiritual pe care îl urmărește să-l transmită – expusă sub forma partiturii*. Acțiunea de exprimare este desăvârșită de interpret – factor mediator între producător (creator) și receptor (auditoriu) care decodifică și transpune în plan sonor simbolurile grafice cuprinse în partitură. În culturile de tip folcloric*, cele două laturi ale e. – creația și interpretarea – se realizează simultan, actul performativ fiind controlat, în absența partiturii, de modelele abstracte înmagazinate în memoria muzicală a comunității. Opera muzicală nu este un dat sensibil cu existență spațială, ci se constituie exclusiv în timp, e un proces de semnificație continuu, prin aceasta e. muzicală fiind cea mai îndreptățită să aspire la cuprinderea și redarea unei secvențe a fluxului continuu în care se desfășoară viața psihică. 2. Într-o accepțiune mai strânsă dar mai frecvent utilizată, e. desemnează acțiunea de reliefare a raporturilor dintre planurile dinamic, agogic*, timbral, de evidențiere a frazării*, cezurilor* etc. în procesul interpretării unei lucrări muzicale, cu scopul de a facilita receptarea de către auditoriu a mesajului artistic propus de compozitor. 3. Dispozitiv de care dispun orga* și armoniul* [pedală (1), buton] care permite modificarea intensității sunetului.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

expresie, semn de ~, semn grafic ce indică gradațiile expresive (v. agogice, semne; dinamice, semne) ce însoțesc un text muzical, sporindu-i expresivitatea. (Ex. semne agogice: accellerando, rallentando, rubato, a tempo, Tempo Iº; Semne dinamice: niente, p, pp, ppp, f, ff, fff, sf, sfz, dim., perdendosi, molto (f), con passione, con sentimento etc.).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink