EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPLOZÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate exploda; explozibil. /<fr. explosif
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPLOZÍV, -Ă adj. Care poate exploda; producător de explozie; explozibil. ♦ (Despre consoane; și s.f.) Care se produce prin explozie (4) [în DN], prin deschiderea bruscă a canalului fonator. // s.m. Substanță care, prin încălzire sau lovire, produce o explozie. [Var. explosiv, -ă adj., s.m. / cf. fr. explosif].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPLOZÍV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. v. oclusiv.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
explozív adj. m., pl. explozívi; f. sg. explozívă, pl. explozíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
explozív s. n., pl. explozíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*explozív, -ă adj. (fr. explosif). Care însoțește saŭ produce o exploziune: pulbere explozivă (praf de pușcă), gloanțe explozive. Gram. Se zice despre sunetele care se pronunță cu o mică exploziune (ca p, b, ce, ge). Adv. Se pronunță exploziv.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
exploziv, (engl.= explosive), despre unul din modurile de manifestare a activității vulcanice de tip central prin care sunt aruncate în aer produse fluide (lave), solide (cenușă, lapili, roci preexistente) și gazoase. Ex. tipul de erupție Bandai-San, vulcanian. V. și efuziv.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink