EXPLICITÁRE s.f. Acțiunea de a explicita și rezultatul ei. [< explicita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

explicitáre s. f., pl. explicitări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

explicitá vb., ind. prez. 1 sg. explicitéz, 3 sg. și pl. expliciteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink