EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIRÁȚIE ~i f. Act fiziologic constând în eliminarea din plămâni a aerului inspirat. [G.-D. expirației; Sil. -ți-e] /<fr. expiration, lat. expiratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIRÁȚIE s.f. Eliminare din plămâni a aerului inspirat; expirare. [Gen. -iei. / cf. fr. expiration, lat. expiratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIRÁȚIE s. f. eliminare din plămâni a aerului inspirat. (< fr. expiration, lat. expiratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

expiráție s. f. (sil. -ți-e), art. expiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expirațiúne f. (lat. ex-spirátio, -ónis. V. aspirațiune). Acțiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadență, ajungere la termin: expirațiunea unuĭ contract, unuĭ an. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink