EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mânui).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

expeduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expeduiésc, 3 sg. expeduiéște; conj. prez. 3 sg. și pl. expeduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink