EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Lucrător însărcinat cu expedierea coletelor, scrisorilor etc. /<fr. expéditeur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care expediază scrisori, bani etc.; trimițător. [Cf. fr. expéditeur, lat. expeditor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care expediază scrisori, colete, bani etc. (< fr. expéditeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDITÓR s., adj. trimițător. (~ al coletului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expeditór s. m., adj. m., pl. expeditóri; f. sg. și pl. expeditoáre, g.-d. sg. art. expeditoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expeditór, -oáre adj. (lat. expeditor, d. expedítus, part. d. expedire, a descurca). Care expediază.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink