EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ♦ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDIȚIONÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de expediție; propriu expedițiilor. /<fr. expéditionnaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDIȚIONÁR, -Ă adj. De expediție. ◊ Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. expéditionnaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDIȚIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

expediționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. expediționári; f. sg. expediționáră, pl. expediționáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expediționár, -ă adj. (d. expedițiune cu term. -onar). Care face o expedițiune: armată expediționară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink