EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDÍȚIE ~i f. 1) Călătorie lungă, întreprinsă de un grup de persoane, cu anumite scopuri. ~ geologică. 2) Campanie militară pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3) Trimitere de mărfuri, de corespondență etc. la o anumită adresă. [G.-D. expediției; Sil. -ți-e] /<fr. expédition, lat. expeditio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDÍȚIE s. f. 1. expediere (1). 2. călătorie întreprinsă în vederea unor cercetări științifice sau pentru afaceri comerciale. 3. campanie militară în afara granițelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc. (< fr. expédition, lat. expeditio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPEDÍȚIE s. v. expediere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expedíție s. f. (sil. -ți-e), art. expedíția (sil. -ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expedițiúne f. (lat. expedítio, -ónis). Acțiunea de a expedia: expedițiunea uneĭ scrisorĭ, unor mărfurĭ. Întreprindere armată făcută în țară străină: expedițiunile luĭ Traĭan în Dacĭa. Călătorie comercială saŭ științifică: o expedițiune la polu de nord. – Și -íție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink