EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPECTORÁȚIE ~i f. 1) v. A EXPECTORA. 2) Secreție a căilor respiratorii eliminată prin tuse; flegmă; spută. /<fr. expectoration
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPECTORÁȚIE s.f. Eliminare (prin tuse) a mucozităților din căile respiratorii; expectorare. ♦ (concr.) ceea ce se expectorează; flegmă. [Gen. -iei, var. expectorațiune s.f. / < fr. expectoration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPECTORÁȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; flegmă. (< fr. expectoration)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPECTORÁȚIE s. v. scuipat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expectoráție s. f. (sil. ți-e), art. expectoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expectorațiúne f. (d. expectorez). Acțiunea de a expectora. – Și -áție, -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink