7 definiții pentru «expectora»   conjugări

EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXPECTORÁ ~éz tranz. (flegmă, mucozități) A elimina prin tuse din căile respiratorii. /<fr. expectorer, lat. expectorare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPECTORÁ vb. I. tr. A da afară, a elimina mucozitățile provenite din căile respiratorii. [< fr. expectorer, cf. lat.t. expectorare < ex – afară, pectus – piept].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPECTORÁ vb. tr. a elimina mucozitățile provenite din căile respiratorii. (< fr. expectorer, lat. expectorare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPECTORÁ vb. v. scuipa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expectorá vb., ind. prez. 1 sg. expectoréz, 3 sg. și pl. expectoreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expectoréz v. tr. (lat. ex-péctoro, -áre, d. ex, afară din, și pectus, pept [!]). Scuĭp, scot flegmă din pept.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink