EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află într-o regiune foarte îndepărtată și care impresionează prin aspecte neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rscurt | Semnalează o greșeală | Permalink

EXÓTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre locuri, ținuturi) Care se află foarte departe și se caracterizează prin condiții de viață neobișnuite și ciudate. 2) (despre plante, animale, fructe etc.) Care este importat din țări îndepărtate și calde. 3) (despre lucruri) Care are caracter sau aspect neobișnuit, ciudat. /<fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXÓTIC, -Ă adj. (Despre țări) Aflat într-o regiune foarte depărtată (cu aspecte neobișnuite). ♦ (Despre plante, animale etc.) Care provine dintr-o țară îndepărtată, dintr-o regiune din afara Europei. [Pron. eg-zo-. / cf. fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXÓTIC, -Ă adj. aflat într-o regiune foarte depărtată (din afara Europei) și care impresionează prin aspectele neobișnuite. ◊ care provine dintr-o asemenea regiune, propriu acesteia. (< fr. exotique, lat. exoticus, gr. exotikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exótic adj. m. [x pron. gz], pl. exótici; f. sg. exótică, pl. exótice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exótic, -ă adj. (vgr. exotikós, d. éxo, afară). Adus din țărĭ străine (în opoz. cu indigen): animale, plante exotice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink