EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXORTATÍV, -Ă adj. care exortează. (< fr. exhortatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exortatív adj. m., pl. exortatívi; f. sg. exortatívă, pl. exortatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink