EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXORTÁȚIE s.f. (Liv.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. [Var. exhortație, exhortațiune, exortațiune s.f. / cf. fr. exhortation, lat. exhortatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXORTÁȚIE s. f. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. (< fr. exhortation, lat. exhortatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exortáție s. f. (sil. -ți-e), art. exortáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exortațiúne f. (lat. exhortátio, -ónis). Rar. Îndemnare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink