opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXONERA, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.

exonera vtr [At: GHICA, S. 558 / Pzi: ~rez / E: fr exonérer, lat exonerare] 1-2 A (se) elibera (total sau parțial) de o datorie, de o obligație, de o sarcină.

EXONERA, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.

EXONERA, exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie, de o obligație etc. Nu este esemplu ca un proprietar să nu se exonereze în mai puțin de treizeci de ani, plătind sau o amortizare mai mare, sau dînd aconturi de cîte ori nimerește un an bun. GHICA, S. 558.

EXONERA vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare].

EXONERA vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare)

*exoneréz v. tr. (lat. exónero, -áre, a descărca, d. onus, óneris, sarcină. V. oneros). Desărcinez, dispensez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exonera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exonerez, 3 exonerează; conj. prez. 1 sg. să exonerez, 3 să exonereze

exonera (a ~) vb., ind. prez. 3 exonerează

exonera vb., ind. prez. 1 sg. exonerez, 3 sg. și pl. exonerează

Intrare: exonerat
exonerat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exonerat
  • exoneratul
  • exoneratu‑
  • exonerată
  • exonerata
plural
  • exonerați
  • exonerații
  • exonerate
  • exoneratele
genitiv-dativ singular
  • exonerat
  • exoneratului
  • exonerate
  • exoneratei
plural
  • exonerați
  • exoneraților
  • exonerate
  • exoneratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: exonera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exonera
  • exonerare
  • exonerat
  • exoneratu‑
  • exonerând
  • exonerându‑
 singular plural
  • exonerează
  • exonerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exonerez
 (să)
  • exonerez
  • exoneram
  • exonerai
  • exonerasem
a II-a (tu)
  • exonerezi
 (să)
  • exonerezi
  • exonerai
  • exonerași
  • exoneraseși
a III-a (el, ea)
  • exonerează
 (să)
  • exonereze
  • exonera
  • exoneră
  • exonerase
plural I (noi)
  • exonerăm
 (să)
  • exonerăm
  • exoneram
  • exonerarăm
  • exoneraserăm
  • exonerasem
a II-a (voi)
  • exonerați
 (să)
  • exonerați
  • exonerați
  • exonerarăți
  • exoneraserăți
  • exoneraseți
a III-a (ei, ele)
  • exonerează
 (să)
  • exonereze
  • exonerau
  • exonerară
  • exoneraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exonera, exonerezverb

  • 1. livresc A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nu este esemplu ca un proprietar să nu se exonereze în mai puțin de treizeci de ani, plătind sau o amortizare mai mare, sau dînd aconturi de cîte ori nimerește un an bun. GHICA, S. 558. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic