EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile dintre membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXOGAMÍE s.f. 1. Obicei în cadrul ginții matriarhale de a nu îngădui căsătoria între membrii aceleiași ginți. 2. (Biol.) Fuzionare a doi gameți în afara organismului. [Gen. -iei. / < fr. exogamie, cf. gr. exo – afară, gamos – căsătorie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXOGAMÍE s. f. 1. obicei în cadrul ginții matriarhale de a nu îngădui căsătoria decât cu indivizi aparținând altui trib sau clan. 2. (biol.) împerechere de indivizi neînrudiți. ◊ fuzionare a gameților în afara organismului. (< fr. exogamie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exogamíe s. f., art. exogamía, g.-d. art. exogamíei; pl. exogamíi, art. exogamíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink