EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXISTENȚIALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de existențialism; propriu existențialismului. /<fr. existentialiste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXISTENȚIALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al existențialismului. /<fr. existentialiste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXISTENȚIALÍST, -Ă adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. // s.m. și f. Adept al existențialismului. [Pron. eg-zis-ten-ți-a-. / < fr. existentialiste].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXISTENȚIALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al existențialismului. (< fr. existentialiste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
existențialíst adj. m., s. m. (sil. -ți-a-) [x pron. gz], pl. existențialíști; f. sg. existențialístă, pl. existențialíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink