EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. (Rar) Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXISTENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de existență; propriu existenței. /<fr. existentiel, lat. existentialis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXISTENȚIÁL, -Ă adj. (Rar) Referitor la existență. ◊ Filozofie existențială = existențialism. [Pron. eg-zis-ten-ți-al. / < fr. existentiel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXISTENȚIÁL, -Ă adj. referitor la existență, care este considerat fundamental existenței sau legat intim de ea. (< fr. existentiel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

existențiál adj. m. (sil. -ți-al) [x pron. gz], pl. existențiáli; f. sg. existențiálă, pl. existențiále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink