EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

A EXISTÁ exíst intranz. 1) A se afla în realitate; a fi; a ființa. 2) (despre ființe) A se afla în viață; a fi viu; a trăi; a viețui. /<fr. exister, lat. existere
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

EXISTÁ vb. intr. a avea existență, a fi, a se afla; a se manifesta. (< fr. exister, lat. existere)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

EXISTÁ vb. I. intr. A avea ființă, existență, a fi, a se afla; a trăi; a se manifesta. [Pron. eg-zis-, p.i. exíst. / < fr. exister, lat. existere].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

EXISTÁ vb. 1. v. afla. 2. v. avea. 3. v. trăi. 4. v. dăinui. 5. v. data. 6. v. consta.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

existá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exíst, 3 sg. și pl. exístă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink