EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXHIBÁ ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale etc.) A expune (cu ostentație) publicului pentru a fi privit și admirat; a etala. /<fr. exhiber, lat. exhibere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHIBÁ vb. I. tr. A arăta, a etala (ostentativ) ceva; a se făli cu ceva. [< fr. exhiber, cf. lat. exhibere – a arăta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHIBÁ vb. tr. a arăta, a etala; a se făli cu ceva. (< fr. exhiber, lat. exhibere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exhibá (a exhiba) (livr.) vb., ind. prez. 3 exhíbă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHIBÁ vb. v. etala.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exhibá vb., ind. prez. 1 sg. exhibéz, 3 sg. și pl. exhibeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exhíb orĭ exíb și -éz, a -á v. tr. (fr. exhiber, it. esibire, d. lat. ex-hibére, a arăta, d. ex, afară, și habere, a avea. V. am, prohibez). Produc în justiție: a exiba un titlu autentic. Prezent [!], arăt: a exhiba pașaportu. Fig. Iron. Etalez, fac paradă de: îmĭ exhib știința.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink