EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează, care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) Care explică, interpretează bazat pe exegeză. [Cf. fr. exégétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXEGÉTIC, -Ă adj. care explică, interpretează; bazat pe exegeză. ♦ școală ~ă = curent în dreptul burghez care consideră că textele de lege trebuie interpretate scrict literal și logic-formalist. (< fr. exégétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exegétic adj. m., pl. exegétici; f. sg. exegétică, pl. exegétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exegétic, -ă adj. (vgr. exegetikós). De exegeză: critica exegetică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink