EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXEGÉT ~ți m. Persoană care practică exegeza. /<fr. exégete
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXEGÉT s.m. (Liv.) Învățat specialist în exegeză. [< fr. exégète].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXEGÉT s. m. specialist în exegeză. (< fr. exegète)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exegét s. m., pl. exegéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exegét m. (vgr. exegétes). Cel care face exegeza: Renan a fost un eminent exeget.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink