executant, ~ă smf, a [At: PONTBRIANT, D. / P: eg-ze~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exécutant] 1-2 (Persoană) care execută (7) piese muzicale Si: interpret, muzicant. 3-4 (Persoană) care aduce la îndeplinire un plan Si: executor (1-2), practician.

EXECUTANT, -Ă, executanți, -te, adj. Care execută, care îndeplinește ceva; executor. ♦ (Substantivat) Persoană care execută o bucată muzicală la un instrument (singură sau într-un ansamblu); muzicant, instrumentist.

EXECUTANT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care execută, îndeplinește ceva. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécutant].

EXECUTANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care execută ceva; executor. (< fr. exécutant)

EXECUTANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care execută ceva (un ordin, o misiune, o lucrare etc.). /<fr. exécutant

executant m. muzicant care cântă într’un concert.

*executánt, -ă adj. (fr. exécutant). Muzicant care execută un cîntec. – Ob. egz- (după fr.).

executant [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executanți; adj. f., s. f. executantă, pl. executante

!executant [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executanți; adj. f., s. f. executantă, pl. executante

executant adj. m. [x pron. gz], pl. executanți; f. sg. executantă, pl. executante

EXECUTANT adj., s. 1. adj., s. executor, (înv.) săvârșitor. (~ al unei lucrări.) 2. s. v. interpret.

EXECUTANT adj., s. 1. adj., s. executor, (înv.) săvîrșitor. (~ al unei lucrări.) 2. s. interpret. (~ al unui concert.)