EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrable, lat. execrabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

EXECRÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care provoacă scârbă, silă; respingător; dezgustător; repulsiv; antipatic. [Sil. e-xe-cra-bil] /<fr. exécrable, lat. exsecrabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXECRÁBIL, -Ă adj. Dezgustător, respingător, oribil. [Pron. ec-se-. / cf. fr. exécrable, lat. exsecrabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXECRÁBIL, -Ă adj. dezgustător, respingător, oribil. (< fr. exécrable, lat. exsecrabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXECRÁBIL adj. detestabil. (Un joc ~ al actorilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

execrábil adj. m. (sil. -cra-) [x pron. gz], pl. execrábili; f. sg. execrábilă, pl. execrábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*execrábil, -ă adj. (lat. ex-secrabilis). Abominabil, oribil. Fig. Foarte răŭ: mîncărĭ [!] execrabile. Adv. În mod execrabil: a cînta execrabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink