EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCRÉȚIE ~i f. 1) Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2) Substanță eliminată. [G.-D. excreției; Sil. -ți-e] /<fr. excrétion, lat. excretio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCRÉȚIE s.f. Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, var. excrețiune s.f. / cf. fr. excrétion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCRÉȚIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ◊ materialul eliminat. (< fr. excrétion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCRÉȚIE s. (FIZIOL.) secreție exocrină, secreție externă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

excréție s. f. (sil. -ți-e), art. excréția (sil. -ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*excrețiúne f. (lat. excretio, -ónis). Fiziol. Scoaterea materiilor inutile din corp. Excrement.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink